Sau cinci motive pentru care merita sa te cazezi aici, in inima Maramuresului Istoric
Am observat, de cand cu Doi Turisti, ca modul in care evaluam sau apreciem o anumita unitate de cazare este urmatorul: pornim dimineata la drum, batem muzeele in lung si in lat (in special cele in aer liber), colindam satele, urcam pe jos pe dealuri sau pe munti, facem fotografii, radem, filmam, conducem, ne verificam harta, incarcam pe pagina de Facebook Doi Turisti fotografii sau filmari, ne bucuram de natura, ascultam oamenii, iar la amiaza…suntem extenuati. Mancam si apoi ne dam seam ce lipseste: un somn bun de amiaza. Si uite asa, in ultimele evadari din oras, in weekendurile de toamna ce s-au scurs atat de repede, ora 14-15 ne aducea (fara sa fi stabilit de dinainte) direct in fata pensiunii sau hotelului unde urma sa ne petrecem noaptea.
Asadar, cam asa se conturau sambetele noastre 🙂 La fel am ajuns si la Casa Iurca, in Sighet. Ca sa ne intelegeti exact weekend-ul petrecut in Maramuresul istoric si popasul de o noapte si o…jumatate de zi, trebuie sa aruncati o privire peste articolul trecut (va spuneam ca in penultimul sfarsit de saptamana din octombrie am vizitat Manastirea Barsana, Muzeul satului Maramuresean din Sighetu Marmatiei, ne-am plimbat si prin centrul orasului).
De ce ne-a placut asadar la Casa Iurca de Calinesti?
- Gasesti pensiunea mai usor si mai repede decat ai fi crezut! Si cand vii de pe drumuri, obosit si flamand, e de mare importanta ! Fie ca vii dinspre Baia Mare, fie dinspre Viseu sau Sapanta, drumul e scurt – din centru (zona Petrom, Orange Shop etc), iesi din sensul giratoriu si mergi putin spre Casa Elie Wiesel (catre care este un indicator chiar in intersectia de care ziceam). Noi am vrut sa vizitam si Casa Elie Wiesel dar, fiind sambata, era inchisa publicului. Adresa exacta o gasiti pe siteul lor, aici.
- Chiar daca e situata in centru, e incredibil de liniste. Noi am adormit bine atat dupamasa (imediat dupa pranz) cat si noaptea dinspre sambata spre duminica. Inca ceva: erau suficiente locuri de parcare, atat in fata restaurantului, cat si a pensiunii. Chiar daca sunt oarecum una langa cealalta, pensiunea si restaurantul, (intre ele fiind Casa Wiesel), pe strazi diferite, spatiile de parcare erau suficiente (atat sambata cat si duminica). E mai bine asa, pentru ca mirosul de mancare sau muzica de jos ar fi urcat ele pana sus, in camera. Desi sincer vorbind, nu ne deranjeaza deloc (chiar din contra) nici mirosul de mancare traditionala, nici muzica populara a locului:-)
- Partea cu mancatul! Uneori preferi sa spui lucrurilor pe nume, fara sa te complici cu prea multe tacamuri, aranjamente. Ci doar sa te saturi de niste retete ardelenesti, de o mancare buna, aburinda, parca iesita din cuptor. Bineinteles, totul a fost impecabil la restaurant (atat la cina – in cladirea restaurantului, dar si la micul dejun, in cladirea pensiunii). Am mancat ciorba taraneasca de vacuta, pastrav, cartofi taranesti, iar dimineata ochiuri, omleta cu sunca si cascaval, si dulceturi de afine si gutui…(daca nu ma insel). Dar pentru noi concluzia este aceasta: mancarea a fost aromata, proaspata, calda si atent pregatita, la un pret corect.
- Chelnerii si oamenii de la receptie amabili si draguti, pe toata durata sederii. Stiti angajatii care se comporta de parca i-ai deranja MEREU din pauza de masa sau parca ei sunt proprietarii restaurantului? Si noi ii stim! Si ne-am bucurat ca nu am dat de ei, nicio secunda, la Casa Iurca. Din contra, se pare ca aerul, muzica populara ori mancarea traditionala le prinde tare bine! Mereu erau amabili si cu zambetul pe buze! Inca ceva – a fost printrele putinele restaurante din Maramures care are si vestiar!
- Uneori ni se parea ca suntem la muzeu, alteori la un hotel modern. Pai, se poate asa ceva? Sa va explic: locatia e amenajata cu mult lemn, piatra, fier forjat; o multime de obiecte traditionale, din zona satelor maramuresene. O soba veche, lampi, vase de lut, sterguri, covoare vechi, mobilier facut de mana. Firi analitice de felul nostru, ne-am bucurat sa ne uitam la tot ce era in jurul nostru si sa ne simtim intr-adevar intr-un loc rustic, maramuresean. Dar amenajarea pensiunii, de patru stele, camerele, wireless-ul, profesionalismul oamenilor de acolo ne amintea de un hotel din centrul unui oras mare. Ne-a mai placut si modul in care camerele aveau nu doar numar, ci si nume – daca ne amintim bine, noi am dormit in camera matrimoniala 307 Lacrimioara (speram sa nu gresim) la etajul doi.
In concluzie, pe tot parcursul sederii acolo ne-am simtit cu adevarat ca fiind in week-end! Detasati de lumea online, de lucrurile de acasa, relaxati, odihniti (cum le sade bine calatorilor dupa indelungi drumuri batute), fara nevoia de butona gadgeturi …poate de asta nici nu am facut atat de multe fotografii sau inregistrari, pe cat ne-am propus cu cateva zile inainte. Speram sa ne iertati, dar chiar ne-am odihnit 🙂
Asadar, daca va conturati urmatoarea vizita prin Maramures, treceti si Casa Iurca – cel putin pentru o noapte, pranz, cina si micul dejun 🙂
Puncte turistice in zona:
– Manastirea Barsana
– Cimitirul Vesel de la Sapanta
– Manastirea Peri – Sapanta
– Memorialul victimelor regimului comunist – Sighet
– Muzeul etnografic – Sighet
– Muzeul Satului Maramuresean – Sighet
– Mocanita – Viseul de Sus
– Izvorul albastru al Izei
– Creasta Cocosului
– Muntii Maramuresului (cu acces prin Repedea)
– Muntii Rodnei cu varful Pietrosul Rodnei (cu acces prin Borsa)
Daca ai intrebari sau completari, lasa-ne un comentariu in spatiul de mai jos! Ne-ar placea sa afla si parerea ta despre Casa Iurca de Calinesti!
