O plimbare scurtă prin Pădurea Crăiască, în inima Maramureșului

În loc de introducere

Ia-ți puțin timp, ignoră zgomotul din birou ori gălăgia de afară și încearcă să vizualizezi o scenă de acum câteva de sute de ani, cu mult înaintea trenurilor și a mașinilor. Imaginează-ți văi de râuri curate ori lacuri liniștite, înconjurate de zeci de soiuri de arbori, răsunând de cântecul sutelor de specii de păsări – mici, colorate, zglobii și vesele, ori dimpotrivă, înspăimântătoare, mari, sfâșietoare și imprevizibile. Scorburi, cuiburi, stufăriș, tufe, ca într-o adevărată sălbaticie. Pe dealuri, alte forme de copaci, alte nuanțe de verde și altă melodie a naturii – aerul e mai răcoros iar drumul merge domol, printre cireși sălbatici și aluni. Mai sus, te așteaptă sunetul râurilor de munte și foșnetul frunzelor de fagi bătrâni, ori trosnetul ramurilor înalte, de abia le vezi cu privirea. Iar dacă urci pe poteca îngustă, mai sus, simți miros de rășină de brad, o adiere de fructe de pădure și știi că de aici, dihaniile pădurii sunt peste tot în jurul tău. Continue reading “O plimbare scurtă prin Pădurea Crăiască, în inima Maramureșului”

Maramures on the GO! Aplicatiile mobile de care ai nevoie pentru a ne vizita

rada pavel

Esti genul de turist care prefera sa isi faca toate rezervarile de pe telefonul mobil? Simti ca hartile sau ghidurile tiparite ocupa prea mult loc in rucsac sau sunt greu de gasit? Vrei sa gasesti informatiile utile legate de calatorii la o simpla apasare pe ecranul telefonului? Daca raspunsul la cel putin una din intrebarile de mai sus este DA si in plus vrei sa vizitezi si sa cunosti Maramuresul mai indeaproape, atunci acest articol este pentru tine! Pune-ti 10 minute deoparte si afla care sunt aplicatiile mobile de care nu te poti lipsi cand vrei sa calatoresti in pitorescul Maramures. Continue reading “Maramures on the GO! Aplicatiile mobile de care ai nevoie pentru a ne vizita”

Pe urmele lui Pintea Haiducul sau …pe biciclete in Tara Lapusului

Cum am intalnit-o pe cea mai afurisita maicuta din Maramures, in cea mai calda zi de iunie

La inceputul traseului spre Satra Pintii (sau muntele Satra)
La inceputul traseului spre Satra Pintii (sau muntele Satra)

Daca va amintiti, la finalul lunii iunie va povesteam de cateva din peripetiile noastre pe unul din traseele de ciclism din Maramures – luati de cititi aici ce legatura are muntele Satra cu haiducul nostru 🙂 Noi am ales sa ii spunem pe urmele lui Pintea…insa in loc de cai, am avut biciclete. Cum ni s-a condimentat tura? Incurcaturi, ”căldură mare, mon cher!”, caini si stane de oi, ape curate de munte, aproape toate tipurile posibile de traseu de ciclism, nervi si marcaje proaste.

Stiati ca Şatra Pintii are forma unei cetăţi care domină Depresiunea Lăpuşului, la 1040 m altitudine?
Stiati ca Şatra Pintii are forma unei cetăţi care domină Depresiunea Lăpuşului, la 1040 m altitudine?

Trei biciclete in vestul salbatic (al Lapusului)

Dar sa incepem cu inceputul! Sambata dimineata, final de iunie…am incarcat bicicletele in masina si am pornit spre Targu Lapus. Inainte de a ajunge in centru, am virat stanga spre Stoiceni (satul renumitului Grigore Lese). Apoi, din nou, inainte de centru (si inainte de drumul marcat spre manastirea Satra) am virat stanga, pe un drum de piatra. Ei bine, de aici incepe traseul albastru – denumit dupa marcajul de culoarea cerului senin. Asadar, pe cai! Dupa cateva minute se deschide o frumoasa priveliste spre Targu Lapus in stanga, Muntii Tibles in spate, muntele Satra in dreapta. Iar dupa aceea, cand ajungi in dreapta unei paduri de fag si mergi asa, molcom, tot pe drept, nu se mai deschide niciun peisaj – se inchide. Pentru ca te inconjoara sase cai ciobanesti, sanatosi, de stana. Hraniti cu cel mai bun zer (sau zăr) si cea mai buna carne, fara indoiala. Ciobanul, bine mersi, la umbra, incearca el sa fluiere ceva, dar slab. In fine, data viitoare venim mai echipati pentru a ne proteja (totusi, avem si o doamna cu noi!)

Spre muntele Satra, lasand in urma Lacul Dobricel
Spre muntele Satra, lasand in urma Lacul Dobricel

Traseul atractiv cu cheltuiala se tine

Apoi incepe greul! Dupa cateva coborari – urmeaza urcusul – prin padure prin si namol gros. Urme de TAF. Cararile se impart, dar marcajele de nicaieri. Rascruci fara nici cel mai mic indiciu. Prost gandit, prost marcat. A trebuit ca unul din nou sa mearga (mai mereu) inainte cu cativa metri (zeci) ca sa vada pe unde e marcajul. Totusi, acolo unde era o singura carare si o singura optiune, gaseai o gramada de marcaje. Mnoh…logic. Iar cand ieseai in poieni sau intersectii de drumuri de tara sau carari… niciun albastru (niciun marcaj, ma refer). Ca cer albastru era indeajuns, doar e final de iunie, ce mai! Si toropeala. La un moment dat ajungi pe drumul forestier (de care va ziceam) ce duce spre manastire – practicabil cu orice masina. Grija mare! Nu gasiti niciun izvor/sursa de apa. Pana la manastire. Cel putin asta speram noi, dezhidratati si obositi dupa atata urcare – din care mare parte e push bike – csf n-ai csf.

Pauza intr-o padure de fag, in drum spre manastire
Pauza intr-o padure de fag, in drum spre manastire

Cea mai catranita maicuta din munti

Vedem manastirea lucioasa! Strigam Evrika! Suntem undeva la 1000 de metri inaltime si ne bucuram ca am scapat de urcare.  Vrem, bineinteles, sa cerem un pahar de apa, ca doar sigur o fi o fantana pe acolo (ori izvor) si crestinii astia de-s imbracati in negru ne-or da si noua, de-om cere. Poarta, incuiata. Gardul, inalt. Si strigam si zicem Ziua buna, Ziua buna. O lele (sau maicuta, dupa port), afurisita rau, striga sa plecam, ca de ce am venit iar!? Incercam sa o dam pe pace, sa ii zicem ca e prima data cand urcam atata taman de drum, pe asa o toropeala (deja se facuse ora 14, si dublu de grade). Si normal, sa cerem politicos cate un pahar de apa, avem si sticle (goale), tot ce trebuie. Da ai cu cine? Ati ghicit: nu ai!

Mai insistam, dar dansa, de la umbra peretilor cu cuviosii ucenici si martiri, ne zice sa plecam ca iaca mai incolo, la o cabanuta ca din poveste ar fi un izvor cu apa rece si buna de iti limpezeste mintea si iti ‘stampara setea. Si ca i-om multumi apoi si ca acolo om si manca poate, ca gazdele is tare primitoare in Maramures (ok, ok, asta nu a mai zis-o). Bine, aici ar putea zice unii ca ospitalitatea asta e mai ieftina aici in Lapus, dar e the real thing, peste deal, in Maramuresul istoric, cum se zice. Asa o fi, ce sa zic…n-am ce sa zic.

Priveliste de pe Muntele Satra (spre muntii Lapusului si Tibles)
Priveliste de pe Muntele Satra (spre muntii Lapusului si Tibles)

La izvorul dulce din padure/Uiti de greu si de durere

Frate, ce sa faci? Ai cu cine? Ati ghicit: nu ai cu cine! Am lasat-o in plata Domnului (ca numai El e bine sa le tina toate minte) si ne-am pornit la drum. Si tot mergand asa, dupa vreun ceas, nu dam de nicio cabana, dar dam de un indicator cum ca Izvor. Cam secat, dar merge! Ne-am potolit setea, ne-am sters transpiratiile si am pornit… dar nu pe drumul bun. Chiar daca aveam harta, si Sports Tracker pornit (aplicatia noastra preferata de inregistrat trasee si de tinut cont de traseu/harta), marcajele parca s-au evaporat. Am trecut prin doua intersectii majore, asa… cu vreo patru directii de mers. Si tot analizand harta, am luat-o spre nord-est (nord mai tare) in loc nord-est (est mai tare). Si iaca, dupa inca o intalnire cu obisnuitii caini prietenosi de stana (not), am dat de un drum, de-un rau… de-o casa, civilizatie, izvoare… si hai acasa. Bineinteles, am ajuns in alta parte, nu pe traseul Albastru. Dar legat de asta, ciocoflonderilor, pe alta data!

hai-pa

P.S. Ii multumim lui Andrei Bucişan ca ne-a suportat comentariile si vaicarelile de-a lungul intregului traseu  Aaa! Si pentru poze, desigur!

 

Mai multe detalii SERIOASE despre traseu puteti gasi la http://goo.gl/z6qw9m. Totusi, a se administra cu precautie si fara entuziasm, ca altfel, patiti ca noi 🙂 Adica, faceti loc de peripetii acolo unde nu era nici loc, nici vorba si nici plan de asa ceva! 🙂

Cu bicicletele in destinatia de ecoturism Mara-Cosau-Creasta Cocosului

Noi trasee de ciclism in Maramures

Veniti sa descoperiti adevaratul Maramures pe bicicleta! Cateva dintre cele mai autentice sate sunt unite intre ele prin drumuri vechi, ideale pentru o calatorie indrazneata la finalul careia veti fi asudati, bronzati si etern inamorati de aceste locuri.

Pancras Dijk, NATIONAL GEOGRAPHIC

Priveliste de pe Magura Budestiului (Foto: Andrei Bucisan)
Priveliste de pe Magura Budestiului (Foto: Andrei Bucisan)

La final de august, anul trecut, va spuneam pe Facebook cum arata unul dintre noile trasee de cicloturism din Maramures (zona satului Budesti) – despre traseu si proiect am aflat de la Rada Pavel, unul din oamenii de nadejde in ce priveste turismul in Maramures. Tot atunci am avut bucuria sa si pozam pentru ghidul acestor trasee. Nu suntem noi modele, dar merge, nu? 🙂

In aceasta primavara, proiectul „Călătorește verde”, în destinația Mara-Cosău-Creasta Cocoșului derulat de Asociatia EcoLogic s-a incheiat si odata cu el au fost prezentate traseele (marcate corespunzator), a fost lansat siteul www.ecomaramures.com/cicloturism, aplicatia mobila Eco Maramureș.apps si desigur…s-au distribuit ghidurile (hartile) aferente. Pentru mai multe detalii tehnice legate de aceste noi trasee iti recomandam obtinerea hartii-ghid de la pensiunile participante sau de la Centrul de informare turistica Ocna-Sugatag.

„Călătorește verde – cu emisii zero în destinația de ecoturism Mara-Cosău-Creasta Cocoșului” a fost implementat de Asociația EcoLogic și finanţat cu 67.428 Euro prin granturile SEE 2009 – 2014, în cadrul Fondului ONG în România1, proiectul și-a îndreptat întreaga atenție asupra turismului pe două roți în zona Maramureșului recunoscută ca „destinație eco”.

Traseul Rosia (Foto: Andrei Bucisan)
Traseul Rosia (Foto: Andrei Bucisan)

DE CE SA DESCOPERI ACEASTA PARTE A MARAMURESULUI PE BICICLETA?

Raspunsurile pot sa fie …multiple:

  • Peisajul, drumurile de țară și atracțiile Maramureșului se vad altfel de pe (sau de langa)  bicicletă. Fara graba, in tihna, fara agitatia soselelor sau vreun program incarcat.
  • Infrastructura a inceput sa fie de partea bicicliștilor. Prin acest proiect recent s-au marcat șase trasee noi bune pentru pedalat, ce alaturi de drumurile ciclabile marcate anterior în aceeași zonă, au o lungime cumulată de aproape 150 de km. E bine pentru inceput, nu? 🙂
  • Tot mai multe pensiuni au primit biciclete MTB disponibile pentru inchiriere si pun la dispozitie chiar si ministatii de service. De asemenea,  suporturi de parcare a bicicletelor au fost amplasate la obiective turistice din toate cele patru comune din destinația maramureșeană de ecoturism (Budești, Desești, Călinești, Ocna Șugatag).
  • Traseele de bicicleta sunt pentru orice gusturi si orice nivel de pregatire. Unele mai lungi si mai tehnice, altele mai simple, unele pe drumuri forestiere sau de tara, altele pe asfalt. Mai mult, instalarea aplicatiei pe telefonul mobil te poate ajuta sa navighezi in voie de pe un traseu pe altul sau revii oricand, cu usurinta, pe drumul principal.
Popas in zona Budesti (Foto Andrei Bucisan)
Popas in zona Budesti (Foto Andrei Bucisan)

Pentru a vedea care sunt si celelalte optiuni (trasee/circuite) de ciclism in Maramures, poti citi si acest articol pe care l-am scris cu aproape un an in urma 7 Idei de ture pe doua roti prin satele, muntii si dealurile morosenesti. Poftiți la pedalat!

Creasta Budesti (Foto: Andrei Bucisan)
Creasta Budesti (Foto: Andrei Bucisan)
Pauza de orientare (Foto: Andrei Bucisan)
Pauza de orientare (Foto: Andrei Bucisan)

Ai parcurs traseele de mai sus? Ce recomandari sau sugestii ne poti da? Lasa un comentariu in spatiul de mai jos!


Later edit: Din pacate, una dintre cele mai mari probleme pentru cei care aleg sa mearga cu bicicleta, in drumetii ori sa practice orice alt sport care implica traversarea acestor zone este cea a CAINILOR de STANA. Suntem siguri ca problema nu exista doar in Maramures, ci in mai multe judete. Exista zone in care aceste stane sunt amplasate, chiar langa traseele turistice, cu pana la sase caini foarte agresivi! Ce este de facut?

Pe varful Carpatilor Orientali, la inceput de vara (tura de o zi pe Pietrosu Rodnei)

Pe acoperisul Maramuresului, intr-o frumoasa zi de 1 iunie (cu popas la lacul Iezer)
Peisaj pitoresc, in Borsa. In plan principal, muntii Rodnei
Peisaj pitoresc, in Borsa. In plan principal, muntii Rodnei

Scriam in decembrie, daca va aduceti aminte, un top al locurilor de vazut/lucrurilor de facut in Romania, in 2015. Iar acolo, in lista, era si o drumetie pana pe varful Pietrosu la 2303 metri (din muntii Rodnei). Iar cum de zilele libere se profita la maxim, am fixat alaturi de noii nostri prieteni de la Prinlumepringanduri.com (Alex si Karina) si de Andrei, o tura de o zi, in 1 iunie. Ei venisera de sambata alaturi de un alt cuplu din Timisoara pentru prima data in Maramures si erau cazati la camping, in Borsa.

Ne-am dat intalnire la iesire din Borsa (urmati indicatorul spre Rezervatie, trecand zona asfaltata), in zona Manastirii (unde am lasat masinile) – atentie, de acolo drumul este impracticabil. In plus, putin mai sus se intra in rezervatie, unde accesul motorizat este strict interzis.

Panou cu fauna parcului. Hermelinelor, unde sunteti?
Panou cu fauna parcului. Hermelinelor, unde sunteti?

Drumul ne-a dus prin padure, vreme de vreo doua ceasuri, pe serpentine, spre Statia meteo si lacul Iezer. Pe alocuri ne mai opream si priveam spre orasul Borsa, ce ramanea tot mai jos. Iar daca pana atunci aveam muntii Rodnei in dreapta, din momentul in care am zarit statia meteo i-am avut mereu in fata. Deschiderea este cu adevarat impresionanta! Petele de zapada, modul in care soarele era pus “pe pauza” deseori de catre norii albi dar mici, luciul si limpezimea lacului, verdele jneapanului au dat impreuna o satisfactie incredibila! Cu totii am uitat parca urcarea solicitanta de pana atunci. Am facut o scurta pauza de masa pe iarba, ne-am hidratat, ne-am pregatit gecile si am continuat traseul.

Inca putin pana la lacul Iezer si de aici drept pe varf! Foto: Andrei Bucisan Photography
Inca putin pana la lacul Iezer si de aici drept pe varf! Foto: Andrei Bucisan Photography

In tot acest timp, vedeam tot mai clar cum forma lacului Iezer se aseamana intr-adevar cu cea a Romaniei! Desigur, ca sa il citez si pe Norian, seamana si mai mult cu o Dacie 1310, vazuta din profil ! 🙂 Eh, dar strainii sigur nu vor sa auda asta, nu? :)) Cum nu vor sa auda nici ca borsenii isi permit sa urce cu jeep-urile sau atv-urile pana la statia meteo, asa-i? Ca majoritatea cocalarilor care urca spre Iezer nu sunt manelisti ordinari ce isi arunca gunoaiele pe jos sau vin in maieu pe munte, nu? Pai nu o sa o auda, pentru ca nu se intampla asa ceva :))

Pe urcare ne-am intalnit cu cateva grupuri de turisti (pe ambele sensuri), ba chiar si cu un catel insotit de niste adolescenti de prin zona. Atunci mi-am dat seama ce bine e sa ai patru puncte de sprijin pe suprafete accidentate, cand il vedeam cum zburda pe langa traseul marcat …lucru ilegal, teoretic, din nou, intr-o rezervatie :-). Lumea la picnic, lumea la poze, ce mai? Atmosfera de sarbatoare! Ajunsi sus pe creasta am rasuflat usurati ca am scapat si de zapada, si de vant.

In imagine ultima urcare spre vf. Pietrosu Rodnei, 2303 m. Foto: Andrei Bucisan Photography
In imagine ultima urcare spre vf. Pietrosu Rodnei, 2303 m.
Foto: Andrei Bucisan Photography

Ne-am tras picioarele spre varf (atentie, se merge spre dreapta), am facut poze, am filmat, am ciugulit cate ceva, si apoi …catre case, niciun prieten! Glumeam, pentru ca ne-am simtit tare bine toti, am ras, am glumit, ne-am imprumutat capace, echipamente, ne-am dat harti, tricouri….pfu…ce mai? Ca intr-o adevarata comunitate umana normala de muntzomani.

 

Bine de stiut:

Harta muntilor Rodnei se poate achizitiona din magazinele de specialitate (noi am luat-o din Baia Mare, magazinul Maramont); am optat pentru editia noua Muntii Nostri, extrem de detaliata si de calitate ridicata

Marcaj: banda albastra (la inceput de traseu mai greu de identificat)

Traseu de dificultate medie (cf. hartii de mai sus) – totusi poate parea dificil persoanelor care nu sunt obisnuite cu muntele, datorita distantei parcurse/timpului necasar/diferentei de nivel

Echipament recomandat: bete de trekking, ghete de munte, polar, windstopper (in special pt. zona de creasta), pelerina; sfatul meu este sa luati si suficienta apa. O sursa de apa ar fi si varsarea izvorului in lacul Iezer, insa noi nu am incercat-o.

Camparea se poate face in zona statiei meteo/zona lacului; gasiti acolo informatii. Atentie! Nu se face foc.

Durata aproximativa: 5 ore (cu tot cu pauze, noi am facut 8,5 ore)

Album foto complet, al turei: pe pagina de Facebook Doituristi.ro

Panorama de pe Pietrosu Rodnei
Panorama de pe Pietrosu Rodnei. Foto: Andrei Bucisan

In concluzie, a fost una dintre cele mai frumoase ture montane pe care le-am facut! Un mod excelent de a ne incepe vara; nu cred ca o voi mai repeta curand totusi (urmatorul varf cucerit speram ca va fi Farcau din muntii Maramuresului, cu urcare prin Repedea), insa sunt curios si de alte varfuri din Rodnei.

Tu ce trasee ne recomanzi din acesti munti?

Lacul Iezer vazut de sus
Lacul Iezer vazut de sus

Conacul Drahneilor in Ruscova – the Best Place to Stay When Touring Northern Maramures

For the first weekend of September we thought of something special, that would make us travel up north throughout the hystorical Maramures. So we left home on Saturday morning, at 6 a.m., heading for Viseul de Sus – for a ride with the special train of MOCANITA.  Then, we planned on spending a day at Conacul Drahneilor. For Sunday we planned a trip to Barsana Monastery, The Merry Cemetery in Sapanta or a hiking trip in the Maramures Mountains (starting point – Repedea – to the Vinderel lake and Farcau peak). But in the end we chose to aproach the second day in a different manner …more about this subject in the following article. For now, let’s talk more about Conacul Drahneilor and the experience we had there.

Conacul Drahneilor - Ruscova - intr-o dimineata de septembrie
Conacul Drahneilor – Ruscova – on a  September morning

We met Mr. Pavel Pop, the owner of the place, who was very willing to help us in knowing the history of Conacul Drahneilor (short but full of acomplishments). We chose room 11, on the top floor, that gave us an amazing view. Moreover, it was the first time we had the chance to sleep on a hay bed! A surprise for us, it was very comfortable!

We had a chance to try their delicious trout and polenta ! Also, we had some traditional ciorba taraneasca – peasent soup (beef and pork). I was pretty impressed with all the hunting troffees on the wall…and my wife seemed to be delighted by  the wooden decorations and the sturions (which you can see in the restaurant’s artificial pond).

The view is different form the ones we are used to (in Maramures) – mostly here the hills are steep, the roads seemed difficult to walk on. Nonetheless, everything was well kept and pleasing to the eye. Indeed, the grass was greener on the other side (of Maramures) 😉 Conacul Drahneilor consists of: a place for barbeque, a swing, a pond for the trout, parking place, an enclosure for the animals – deer, donkey and wild boar). All the constructions were made of stone and wood (oak and fir tree).

Vedere din camera 11 :)
The view from our room (no. 11)

Breakfast came with another surprise – we were served with their specialty – friga – made of cheese, fried cheese and onion, turned into a tasty cream. There were other dishes as well, all eye cathing – mainly traditional food. Everything worth trying !

 

We left Conacul Drahneilor and Ruscova hoping we would soon pay them another visit (maybe during winter time, when it will all be covered in snow). We were definitly pleased by the day we spent there, not to mention the warmth we were welcomed with, the amazing food, the peaceful surroundings. Conacul Drahneilor is trully a simbol of Maramures and it speaks of all the values this region cherishes.

Conacul Drahneilor - terasa laterala
Conacul Drahneilor – a nice place for eating outside
Conacul Drahneilor - interior camera. E mai mare decat pare :)
Conacul Drahneilor – the interior of the room we stayed in. It’s much bigger than it looks 🙂
Conacul Drahneilor - Ruscova - interior
Conacul Drahneilor in Ruscova – the interior is made of wood and stone
Spre camere
The hotel has three levels
Conacul Drahneilor - explorand zona
Conacul Drahneilor – the surroundings
Conacul Drahneilor - exterior
Conacul Drahneilor – the main entrance
Imprejurimile conacului
The steep hills surrounding Conacul Drahneilor