Un traseu perfect de duminica dupa-masa, in teorie…dar si in practica! 🙂 Putin mai complicat datorita ploii ce ne-a tinut din drum. Dar sa incepem cu inceputul!
Am pornit in jur de ora 15 spre statiunea Izvoarele (sau Izvoare, sunt intalnite ambele denumiri). In oras, caldura mare. Sus la baraj, mai racoare. Pe drum insa, stropi de ploaie. Am pus carcasa pentru apa pe camera video de pe casca si am continuat.
Inainte de partia Cora (si accesul la Doi Brazi, am virat stanga si am coborat, pana la urmatoarele cabanute.) Drumul forestier e relativ lipsit de gropi si denivelari. De aici drumul a fost mai gol, lasand in spate grupurile de turisti de la cabana si baimarenii veniti la BBQ.
Am depasit trei biciclisti si am cautat un loc unde sa ne tragem sufletul, chiar inainte de paraul si drumul de acces ce duce la baraj – pe aici s-ar putea sa te lupti cu cateva pietre pe drum (blocat circulatiei).
Pana aici am reusit sa filmez (din pacate nu am selectat 16:9; camera e doar la a doua folosire si are multe setari/accesorii/optiuni):
Din pacate insa, ploaia de mai a revenit si am luat o decizie, nu dintre cele mai intelepte: am ales sa gonesc spre Plesca (ignorand bucatile de cer senin, din SPATE). Acolo am pastrat drumul ce coboara spre cheile Tatarului – in stanga se poate merge spre Sapanta si Poiana lui Dumitru.
Am oprit putin la Cheile Tatarului, insa nu am avut timp sa coboram pana la ele – sunt singurele chei din tara formate pe roci bazaltice (vulcanice); precum sunt toate formatiunile de piatra din muntii Oas-Gutai-Tibles, de altfel – fosti vulcani. Din pacate, in cativa ani, cheile se vor pierde sub apele…
…Barajului de acumulare de la Runcu (o poza de anii trecuti). Inca se lucreaza, utilajele erau prezente.
Am coborat cu cat se putea pe serpentinele ce duceau de la Baraj spre satul MARA. La un moment dat drumul devine mai bun, fiind placat cu segmente betonate. Am fost insa inspirati sa oprim si sa stam o ora pana ploaie se mai rareste…Ne-am hidratat, am mancat un grapefruit si am analizat silueta crestei Cocosului si coama Gutai, ce se contura tot mai clar pe masura ce ploaia disparea.
S-a facut ora 18…si ceva… si am plecat. La Pasul Gutai privelistea era incredibila, aerul era extrem de curat si putea sa vezi Creasta si muntii dinspre nord fara probleme.
Tot atunci am observat si cateva marcaje spre Pestera lui Pintea, chiar inainte de han, pe dreapta. A fost cineva pe acolo ? 🙂
In Baia Sprie, surpriza mare – cerul era deschis, aerul mai cald si asfaltul uscat. Ne-am bucurat insa enorm cand am ajuns in parcare, la masina, dupa un drum de Mara ce niciodata nu a parut atat de lung si obositor (gratie ploii!).
In concluzie, traseul merita facut, in orice anotimp. Cat despre ploaie, cineva trebuia sa il parcurga si asa, nu ? 🙂 Uite ca am fost noi!
Distanta totala: aproximativ 84 km
Durata: aproximativ 4 ore
Sper ca pe viitor sa avem timp sa mai exploram zona, in special spre nord, spre Biserica Vulpii si Sapanta. Ne recomandati si alte locatii/trasee din zona sau judet ? 🙂
