Pe acoperisul Maramuresului, intr-o frumoasa zi de 1 iunie (cu popas la lacul Iezer)
Scriam in decembrie, daca va aduceti aminte, un top al locurilor de vazut/lucrurilor de facut in Romania, in 2015. Iar acolo, in lista, era si o drumetie pana pe varful Pietrosu la 2303 metri (din muntii Rodnei). Iar cum de zilele libere se profita la maxim, am fixat alaturi de noii nostri prieteni de la Prinlumepringanduri.com (Alex si Karina) si de Andrei, o tura de o zi, in 1 iunie. Ei venisera de sambata alaturi de un alt cuplu din Timisoara pentru prima data in Maramures si erau cazati la camping, in Borsa.
Ne-am dat intalnire la iesire din Borsa (urmati indicatorul spre Rezervatie, trecand zona asfaltata), in zona Manastirii (unde am lasat masinile) – atentie, de acolo drumul este impracticabil. In plus, putin mai sus se intra in rezervatie, unde accesul motorizat este strict interzis.
Drumul ne-a dus prin padure, vreme de vreo doua ceasuri, pe serpentine, spre Statia meteo si lacul Iezer. Pe alocuri ne mai opream si priveam spre orasul Borsa, ce ramanea tot mai jos. Iar daca pana atunci aveam muntii Rodnei in dreapta, din momentul in care am zarit statia meteo i-am avut mereu in fata. Deschiderea este cu adevarat impresionanta! Petele de zapada, modul in care soarele era pus „pe pauza” deseori de catre norii albi dar mici, luciul si limpezimea lacului, verdele jneapanului au dat impreuna o satisfactie incredibila! Cu totii am uitat parca urcarea solicitanta de pana atunci. Am facut o scurta pauza de masa pe iarba, ne-am hidratat, ne-am pregatit gecile si am continuat traseul.
In tot acest timp, vedeam tot mai clar cum forma lacului Iezer se aseamana intr-adevar cu cea a Romaniei! Desigur, ca sa il citez si pe Norian, seamana si mai mult cu o Dacie 1310, vazuta din profil ! 🙂 Eh, dar strainii sigur nu vor sa auda asta, nu? :)) Cum nu vor sa auda nici ca borsenii isi permit sa urce cu jeep-urile sau atv-urile pana la statia meteo, asa-i? Ca majoritatea cocalarilor care urca spre Iezer nu sunt manelisti ordinari ce isi arunca gunoaiele pe jos sau vin in maieu pe munte, nu? Pai nu o sa o auda, pentru ca nu se intampla asa ceva :))
Pe urcare ne-am intalnit cu cateva grupuri de turisti (pe ambele sensuri), ba chiar si cu un catel insotit de niste adolescenti de prin zona. Atunci mi-am dat seama ce bine e sa ai patru puncte de sprijin pe suprafete accidentate, cand il vedeam cum zburda pe langa traseul marcat …lucru ilegal, teoretic, din nou, intr-o rezervatie :-). Lumea la picnic, lumea la poze, ce mai? Atmosfera de sarbatoare! Ajunsi sus pe creasta am rasuflat usurati ca am scapat si de zapada, si de vant.
Foto: Andrei Bucisan Photography
Ne-am tras picioarele spre varf (atentie, se merge spre dreapta), am facut poze, am filmat, am ciugulit cate ceva, si apoi …catre case, niciun prieten! Glumeam, pentru ca ne-am simtit tare bine toti, am ras, am glumit, ne-am imprumutat capace, echipamente, ne-am dat harti, tricouri….pfu…ce mai? Ca intr-o adevarata comunitate umana normala de muntzomani.
Bine de stiut:
– Harta muntilor Rodnei se poate achizitiona din magazinele de specialitate (noi am luat-o din Baia Mare, magazinul Maramont); am optat pentru editia noua Muntii Nostri, extrem de detaliata si de calitate ridicata
– Marcaj: banda albastra (la inceput de traseu mai greu de identificat)
– Traseu de dificultate medie (cf. hartii de mai sus) – totusi poate parea dificil persoanelor care nu sunt obisnuite cu muntele, datorita distantei parcurse/timpului necasar/diferentei de nivel
– Echipament recomandat: bete de trekking, ghete de munte, polar, windstopper (in special pt. zona de creasta), pelerina; sfatul meu este sa luati si suficienta apa. O sursa de apa ar fi si varsarea izvorului in lacul Iezer, insa noi nu am incercat-o.
– Camparea se poate face in zona statiei meteo/zona lacului; gasiti acolo informatii. Atentie! Nu se face foc.
– Durata aproximativa: 5 ore (cu tot cu pauze, noi am facut 8,5 ore)
– Album foto complet, al turei: pe pagina de Facebook Doituristi.ro
In concluzie, a fost una dintre cele mai frumoase ture montane pe care le-am facut! Un mod excelent de a ne incepe vara; nu cred ca o voi mai repeta curand totusi (urmatorul varf cucerit speram ca va fi Farcau din muntii Maramuresului, cu urcare prin Repedea), insa sunt curios si de alte varfuri din Rodnei.
Tu ce trasee ne recomanzi din acesti munti?
