E inceput de iunie si vremea pare perfecta pentru drumetii…poate chiar prea calda pentru perioada aceasta: prognoza arata maxime de 32 de grade! Asa ca luni dimineata am pornit in jur de ora 11:20 spre Blidari (Baia Mare), alaturi de Andrei, catre Piatra Bulzului (muntii IGNIS). Aveam o harta cu traseul, insa marcajul a fost foarte confuz… Pana la urma (credem) ca am urcat pe unde trebuia sa coboram. 🙂
Am vazut si o sageata pe care scria Piatra Bulzului, mai sus de Pastravaria Lostrita, insa indicatiile localnicilor ne-au trimis mai sus…pe drumul de Blidari (cu putin inainte de primul punct al carierei cu acelasi nume). Am trecut de un izvor si intr-adevar am urmarit marcajul banda albastra ce parea corect. Acolo, la o cabana, ni s-a spus ca pe acolo era traseul.
(Lucrul care ma surprinde FOARTE DES este modul in care chiar localnicii dau indicatii turistice – ca din prastie. Pai stai de o gramada de ani intr-un cartier/sat si nu stii ce e la 2,3…hai 5 km de casa ta? De unde atata ignoranta? Si ne mai miram de ce copiii nu ies afara sau nu sunt atrasi de drumetii. Parintii lor nici nu stiu ce rau curge in fata casei sau ce paduri/trasee turistice/atractii sunt in cartierul/satul lor. Delasarea si lenea foarte multor parinti duce la asta… Pentru ca e vorba pana la urma de informatii generale si drumetii de o duminica dupa-masa; nimeni nu le cere celor mici performante sportive, doar pentru ca o data ai iesit cu ei la padure sau pe munte. Gresesc? )
Asadar am parcat si am luat-o la pas. Urcarea a fost destul de grea (noroc cu betele de trekking), cararea cam greu vizibila, acoperita de crengi si straturi de frunze uscate. Pamantul se cam ducea pe alocuri cu tine la vale. Mai mult, cand am ajuns la un drum forestier, am tot trecut de marcaj si am mers vreo 1 km (2 cu revenire in plus, aproximativ). Ne-am luat la povesti si am uitat sa ne mai uitam dupa marcaj…drumul a fost insa foarte placut si glumele ne-au facut sa uitam de distanta (amintiri din muntii Tibles).
Dupa cum se vede in poza cu traseul, cararea duce abrupt spre stanga, lasand drumul forestier. Din pacate nu era nicio sageata (de aici si ocolul nostru aiurea). Insa din nou cred ca acela era traseul de coborare… totusi era nevoie de sagetile de dirijare (cum e si normal pe un traseu ce apare pe harti).
In fine, urcusul abrupt, pamantul in ghete…au meritat. Pietrele sunt ceva special…iar privelistea de sus, de la 1000 de metri, de pe Piatra Bulzului e ceva incredibil. Se pot vedea: barajul Firiza, turnul combinatului din Baia Mare, varful Ignis, creasta Cocosului si alte cateva varfuri din zona depresiunii Baia Mare. Iar cei cativa mesteceni aduc un alt aer, dupa ce tot drumul esti inconjurat de fagi (si cativa molizi).
De acolo am coborat si am dat o fuga pana la Barajul Stur (pe drumul ce merge spre Taul lui Dumitru). Speram ca intr-un weekend viitor sa ajungem si la Tau, cu bine:)
Piatra Bulzului – un loc la care sigur vom reveni! Desi, data viitoare o sa urcam pe traseul normal. Harta poate fi vazuta si in articolul de aici.
Punct principal: Piatra Bulzului – stancile megalitice de origine vulcanica
Traseu pana la marcajul turistic: Baia Mare – Firiza – Blidari; 25 km, asfalt si drum in lucru;
Marcaj turistic: vechi, banda albastra
Grad dificultate: mediu
Echipament recomandat: ghete si bete de trekking; suficienta apa (pe traseu nu sunt izvoare, decat la coborare, la jumatatea traseului si chiar la revenirea pe strada)
Distanta parcursa si durata: aprox. 8 km, 4 ore
Diferenta de nivel: 650-700 m
Atentie la: risc de cadere de pe stanci; ursi (sa nu uitam ca suntem in muntii Ignis)
Linkul traseului pe Sports Tracker.
Ai ceva de adaugat? Lasa-ne un comentariu in spatiul de mai jos!
