Casa maramureșeană tradițională era construită din bârne groase de lemn, îmbinate la colțuri fără cuie, așezate pe o temelie de piatră și acoperite cu un acoperiș înalt de șindrilă. În forma ei cea mai răspândită avea o tindă la mijloc și câte o încăpere de fiecare parte, iar pe fața dinspre curte se întindea un târnaț, adică o prispă acoperită. Casa făcea parte dintr-o gospodărie închisă, cu poartă, șură și anexe, organizată pentru o viață aproape autonomă.
Din ce materiale se construia casa maramureșeană?
Materialul principal al casei maramureșene era lemnul, ales după ce se găsea în apropiere: stejar în zonele mai joase și brad sau molid în satele de munte. Bârnele erau cioplite cu barda pe patru fețe și suprapuse orizontal. La colțuri se îmbinau prin crestături tăiate cu precizie, numite cheotori, care țineau pereții strânși fără niciun element metalic.
Temelia din piatră de râu ferea lemnul de umezeala solului, iar acoperișul se făcea din șindrilă, mici scânduri despicate și așezate suprapus. Aceeași tehnică a îmbinării lemnului stă la baza construcțiilor mari ale regiunii, explicate în articolul despre bisericile de lemn din Maramureș și meșteșugul din spatele lor.
De ce avea casa un acoperiș atât de înalt?
Acoperișul înalt și abrupt, de obicei în patru ape, lăsa zăpada să alunece ușor și ploaia să se scurgă rapid, protejând bârnele de putrezire. Streașina largă ținea apa departe de pereți și de temelie. Podul rezultat sub acoperiș era folosit ca spațiu de depozitare pentru unelte, semințe sau alimente care trebuiau ferite de umezeală.
Cum erau împărțite încăperile casei?
| Spațiul | Așezarea | Folosința |
|---|---|---|
| Târnațul | De-a lungul fațadei dinspre curte | Lucru la umbră, odihnă, uscarea unor produse |
| Tinda | La mijloc, la intrare | Spațiu de trecere, depozitare, uneori bucătărie de vară |
| Camera de locuit | De o parte a tindei | Gătit, masă, somn, lucru în timpul iernii |
| Camera curată | De cealaltă parte a tindei | Primirea oaspeților, sărbători, păstrarea zestrei |
În casele mai vechi și mai modeste exista doar o încăpere și o tindă. Varianta cu două camere s-a răspândit odată cu creșterea gospodăriilor, iar în unele sate s-au adăugat ulterior și alte spații.
Ce se afla în camera curată?
Camera curată era încăperea de prestigiu a casei, păstrată pentru oaspeți, pentru sărbători și pentru momentele importante ale familiei, precum nunțile sau priveghiurile. Aici erau expuse cele mai frumoase obiecte ale gospodăriei:
- țesături, cergi și ștergare așezate pe o culme, o bară de lemn prinsă sub tavan;
- farfurii și căni de ceramică agățate pe pereți, ca decor;
- paturi înalte, acoperite cu perne și țesături stivuite;
- lada de zestre, cu hainele și țesăturile pregătite pentru fete.
Bogăția acestei încăperi arăta statutul familiei și priceperea femeilor din casă. În perioada sărbătorilor de iarnă, ea devenea centrul vieții sociale, după cum se vede și în articolul despre obiceiurile de iarnă din satele maramureșene.
Ce alte construcții alcătuiau gospodăria?
Gospodăria maramureșeană era o curte închisă, în care casa se completa cu șura, grajdul, șopronul pentru unelte, cămara și, uneori, o fântână proprie. Șura adăpostea animalele la parter și fânul deasupra, iar așezarea anexelor urmărea ca muncile de zi cu zi să se facă fără drumuri lungi prin zăpadă.
Intrarea în curte se făcea prin poarta monumentală din lemn, cu stâlpi sculptați și acoperiș propriu, care marca trecerea dinspre drum spre spațiul familiei. Motivele cioplite pe ea sunt descrise în ghidul despre porțile maramureșene sculptate.
Unde se pot vedea case maramureșene tradiționale?
Casele tradiționale se pot vedea cel mai bine în muzeele în aer liber, unde au fost mutate și reconstruite gospodării întregi. Muzeul Satului Maramureșan din Sighetu Marmației și muzeul satului din Baia Mare prezintă case din mai multe zone ale județului, cu interioare amenajate. Vizita la Baia Mare se poate include într-un program precum cel din articolul despre un weekend în Baia Mare și împrejurimi.
În sate, casele vechi s-au păstrat mai ales pe ulițele secundare, adesea lângă construcții noi. Ele sunt locuințe private, așa că se privesc de la poartă, iar interiorul se vizitează doar la invitația proprietarilor.
