În satele vechi din Maramureș, apa pârâurilor punea în mișcare un întreg set de instalații țărănești: vâltoarea pentru spălatul și înfoiatul țesăturilor de lână, piua pentru îndesarea postavului, moara pentru măcinatul grăunțelor și joagărul pentru tăiatul lemnului. Toate erau construite din lemn, de meșteri locali, și foloseau doar forța apei. Câteva funcționează și astăzi, mai ales pe văile mici din Maramureșul istoric.
Ce este vâltoarea și la ce folosea?
Vâltoarea este o instalație din lemn, în formă de pâlnie sau de butoi deschis, în care apa unui pârâu cade de la înălțime printr-un jgheab și se rotește cu putere. În ea se puneau țesăturile groase de lână, precum cergile și țolurile, care erau spălate, înmuiate și frământate de vârtejul apei timp de una sau mai multe zile.
Rezultatul era o țesătură mai moale, cu firele de lână desfăcute și pufoase. Cergile maramureșene își datorează aspectul tocmai acestui proces, imposibil de obținut la fel prin spălare manuală.
Cum funcționa piua țărănească?
Piua funcționa cu ajutorul unei roți hidraulice care învârtea un ax prevăzut cu came. Camele ridicau pe rând niște ciocane grele de lemn, care cădeau apoi peste țesătura de lână așezată într-un jgheab cu apă. Prin bătaie repetată, materialul se strângea, devenea mai des și mai gros și rezista mai bine la frig și la umezeală.
Așa se obținea postavul din care se coseau hainele groase de iarnă. Legătura dintre aceste instalații și meșteșugurile casnice, de la tors la țesut, este descrisă în articolul despre meșteșugurile tradiționale din Maramureș.
Ce rol aveau moara și joagărul în economia satului?
Moara de apă măcina porumbul, grâul și ovăzul pentru întreaga comunitate, iar joagărul, un fierăstrău acționat tot de apă, tăia bușteni în scânduri și grinzi. Fără ele, satele de munte ar fi depins de transportul greu pe drumuri proaste spre zonele de câmpie.
| Instalație | Ce prelucra | Cum folosea apa | Rezultat |
|---|---|---|---|
| Vâltoare | Cergi, țoluri, țesături de lână | Vârtej creat de căderea apei | Țesătură moale și pufoasă |
| Piuă | Postav de lână | Roată care ridică ciocane de lemn | Material des, gros, rezistent |
| Moară | Porumb, grâu, ovăz | Roată care învârte piatra de moară | Făină și mălai |
| Joagăr | Bușteni | Roată care mișcă pânza de fierăstrău | Scânduri și grinzi |
Lemnul tăiat la joagăr ajungea în construcția caselor, a porților și a bisericilor, al căror meșteșug este explicat în articolul despre bisericile de lemn din Maramureș.
Cum se plătea folosirea instalațiilor?
Folosirea unei mori, pive sau vâltori se plătea de obicei în natură, nu în bani. Proprietarul instalației, care putea fi o familie sau un grup de familii, păstra o parte din făina măcinată ori primea produse sau zile de muncă în schimbul prelucrării țesăturilor. Sistemul, numit în multe regiuni „uium” în cazul morilor, a funcționat secole întregi în economia satului tradițional.
Instalațiile erau și locuri de întâlnire. Femeile care așteptau la vâltoare sau oamenii veniți la moară schimbau vești, iar morile mari funcționau uneori zi și noapte în perioadele aglomerate de după recoltă.
Unde se mai pot vedea astăzi instalațiile de pe apă?
Instalațiile tehnice țărănești se mai pot vedea astăzi în două tipuri de locuri: în satele unde familiile le-au păstrat în funcțiune și în muzeele în aer liber.
- Valea Cosăului, mai ales satul Sârbi, este cunoscută pentru numărul mare de vâltori, pive și mori păstrate în gospodării.
- Muzeul Satului Maramureșan din Sighetu Marmației și muzeul satului din Baia Mare reunesc gospodării și construcții țărănești aduse din satele de origine, utile pentru a înțelege contextul în care funcționau aceste instalații.
- Alte văi mici din Maramureșul istoric păstrează instalații izolate, care se descoperă cel mai ușor întrebând localnicii.
Cum se vizitează o instalație aflată în gospodăria unei familii?
O vâltoare sau o piuă aflată pe proprietatea unei familii se vizitează doar cu acordul gazdelor, care de cele mai multe ori explică singure cum funcționează. Accesul se face pe la poartă, nu pe malul pârâului, iar copiii sunt ținuți departe de roțile în mișcare și de jgheaburile cu apă rece.
O mică plată sau cumpărarea unei țesături lucrate în casă sunt gesturi obișnuite. Alte obiceiuri din satele maramureșene la care pot lua parte vizitatorii sunt prezentate în articolul despre tradițiile maramureșene trăite ca vizitator.
