Valea Izei este axa principală a Maramureșului istoric: râul coboară din zona Săcelului și se varsă în Mara lângă Sighetu Marmației, iar drumul care îl însoțește leagă câteva dintre cele mai cunoscute sate ale regiunii. Pe o distanță de aproximativ 60–70 de kilometri se succed biserici de lemn, porți sculptate, ateliere și gospodării care își păstrează forma tradițională. Traseul se poate face într-o singură zi cu mașina, dar două zile lasă timp pentru opriri fără grabă.
Ce sate se află pe Valea Izei și în ce ordine?
Venind dinspre Sighetu Marmației, satele de pe Valea Izei apar în această ordine: Vadu Izei, Oncești, Bârsana, Strâmtura, Rozavlea, Șieu, Bogdan Vodă, Dragomirești, Săliștea de Sus și Săcel. Ieud, Botiza și Poienile Izei nu sunt pe drumul principal, ci pe văi laterale, la câțiva kilometri distanță, și merită ocolul.
| Sat | Pe drumul principal | Pentru ce merită oprirea |
|---|---|---|
| Vadu Izei | Da | Pensiuni, porți sculptate, punct de plecare comod |
| Bârsana | Da | Complexul monahal din lemn și biserica veche din sat |
| Rozavlea | Da | Biserică de lemn și case cu arhitectură tradițională |
| Botiza | Nu, vale laterală | Covoare țesute și vopsite cu coloranți naturali |
| Poienile Izei | Nu, vale laterală | Biserică de lemn inclusă în patrimoniul UNESCO |
| Bogdan Vodă | Da | Biserică de lemn cu pictură interioară bine păstrată |
| Ieud | Nu, vale laterală | Biserica din Deal, inclusă în patrimoniul UNESCO |
| Săcel | Da | Ceramică roșie nesmălțuită, lucrată după tehnici vechi |
Ce biserici de lemn se pot vedea pe Valea Izei?
Pe Valea Izei și pe văile alăturate se află două dintre bisericile de lemn maramureșene incluse în patrimoniul UNESCO: Biserica din Deal de la Ieud și biserica din Poienile Izei. Aceasta din urmă este cunoscută pentru pictura interioară cu scene ale pedepselor din iad, redate în detaliu și cu inscripții explicative. Celelalte biserici din listă și ordinea în care pot fi vizitate sunt descrise în traseul bisericilor de lemn din patrimoniul UNESCO.
Bisericile vechi din Rozavlea, Bogdan Vodă și Bârsana completează imaginea, iar complexul monahal de la Bârsana, construit în ultimele decenii, arată cum tehnica tradițională a construcțiilor din lemn este folosită și astăzi.
Ce meșteșuguri se mai practică în satele de pe Iza?
Satele de pe Iza au păstrat câteva meșteșuguri care se pot vedea direct în ateliere sau în gospodării. Cele mai cunoscute sunt:
- Țesutul covoarelor la Botiza, cu lână vopsită cu plante, coji și rădăcini;
- Ceramica de Săcel, roșie și nesmălțuită, arsă după o tehnică veche;
- Sculptura în lemn, vizibilă în porțile mari de la intrarea în curți, mai ales la Vadu Izei și Bârsana;
- Prelucrarea lânii în instalații acționate de apă, păstrate în unele gospodării.
Contextul acestor ocupații este explicat pe larg în articolul despre meșteșugurile tradiționale din Maramureș, iar simbolurile cioplite în lemn sunt detaliate în ghidul despre porțile maramureșene sculptate.
Cum se împarte traseul pe Valea Izei în una sau două zile?
Într-o singură zi, traseul pe Valea Izei funcționează cu trei-patru opriri lungi, de exemplu Bârsana, Rozavlea, Ieud și Bogdan Vodă, cu întoarcere spre Sighet. În două zile se pot adăuga Botiza și Poienile Izei, care cer timp pentru drumurile laterale și pentru discuțiile cu gazdele.
- Ziua întâi: Vadu Izei, Oncești, Bârsana, Rozavlea, cu înnoptare în zonă.
- Ziua a doua: Botiza, Poienile Izei, Ieud, Bogdan Vodă și, la final, Săcel.
Când se vizitează bisericile și ce reguli se respectă?
Bisericile de lemn vechi sunt deseori închise în afara slujbelor, iar cheia se află la paroh, la cantor sau la o familie din apropiere. Informația se cere în sat, de obicei la casele din jurul bisericii. Duminica dimineața și în zilele de sărbătoare, vizitele turistice se fac doar după încheierea slujbei.
Ținuta acoperă umerii și genunchii, fotografierea în interior se face doar cu acordul celui care deschide biserica, iar o mică donație pentru întreținere este un gest obișnuit. Pentru cei care vin în sezonul rece, articolul despre Maramureșul la sfârșitul lui octombrie descrie ce se poate vedea când zilele se scurtează și drumurile laterale devin mai dificile.
