Lavinia Goste, interpretă de muzică populară și cofondatoare a Școlii Zorilă, vine din Țara Codrului, din judeţul Satu Mare, iar satul Corund, pomenit în povestea ei, e locul în care a început să iubească folclorul. De aici pornește una dintre ideile pe care Școala Zorilă din București și Cluj-Napoca le predă copiilor: un cântec nu înseamnă doar melodie, ci și locul din care vine.
Un părinte care se întreabă ce face, de fapt, un profesor de folclor și de ce contează zona din care vine un cântec găsește mai jos un exemplu concret: povestea unei interprete pentru care folclorul a pornit dintr-un sat și dintr-un ținut anume.
Unde se află Țara Codrului?
Țara Codrului este o zonă din nord-vestul României, în judeţul Satu Mare. Povestea Laviniei Goste, publicată pe blogul școlii, o plasează „pe plaiurile ardelenești, în Satu Mare”, iar pe pagina ei de prezentare apar „Codrii Sătmarului” drept locul din care vine „chiar din inima” folclorului.
Despre Corund, blogul școlii spune că acolo „soarele își întinde razele peste raiul din Corund”, în țara Codrului, locul unde Lavinia și-a cultivat dragostea pentru folclor de la o vârstă foarte fragedă. Informațiile sunt din relatarea școlii; pentru detalii geografice și etnografice, merită consultate și surse independente.
Cum a început Lavinia Goste să cânte?
Din ce spune povestea școlii, prima ei dragoste a fost muzica bisericească. Autenticitatea și farmecul locului au făcut-o apoi să se îndrăgostească de tradiție și de muzica populară. Mai târziu a urmat Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca, secția canto clasic.
Combinația aceasta, o voce formată în sat și o pregătire clasică, e un fir roșu al biografiei ei. Școala spune despre ea că poate trece cu ușurință de la cântecul tradițional la canto clasic sau la romanță, dar că abordează folclorul „cu o sensibilitate aparte”, respectându-i filonul autentic.
Ce înseamnă „muzica locului de unde se trage”?
Lavinia Goste a spus într-un articol de pe blogul școlii: „Eu cred că asta trebuie să facă un folclorist: să caute neîncetat versuri vechi, pe care să le pună pe muzica locului de unde se trage.” Expresia „muzica locului” e cheia. Ea înseamnă că textul și melodia aparțin împreună unei zone etnofolclorice, iar un cântec din Țara Codrului nu sună ca unul din Banat sau din Moldova.
Din acest motiv, la cursul de canto popular de la Școala Zorilă se lucrează pe zone etnofolclorice: se analizează zona, se dezbat textele, se exersează stilurile fiecărei zone. Pe pagina cursului apare și precizarea că repertoriul se învață „din sursă, nu din transcriere”. Pentru un copil din București sau din Cluj-Napoca, asta înseamnă că, pe lângă cuvinte, învață și locul din care vine cântecul.
Cum a pornit de aici o școală de folclor?
Povestea școlii spune că Lavinia Goste, „ca un adevărat culegător de folclor”, a pornit de la materialele etnografice și folclorice existente și le-a îmbogățit cu texte păstrate pe cale orală de oamenii în vârstă ai satului, păstrând filonul tradițional. Din dragostea pentru folclor, ea și soțul ei, Marius Zorilă, au înființat în 2020 Școala de Folclor, Artă și Educație Muzicală Zorilă.
Satul și școala se leagă astfel printr-o idee simplă: ceea ce vine de la oamenii în vârstă ai unui loc poate fi transmis mai departe. Copiii sunt, în formularea școlii, „generațiile care reprezintă viitorul”.
Cum poate un părinte să afle de unde vine cântecul copilului?
Fie că locuiești la București, la Cluj-Napoca sau altundeva, poți face câteva lucruri simple:
- Întreabă-l pe profesor din ce zonă e cântecul. La cursul de canto al Școlii Zorilă, analiza zonei etnofolclorice face parte din programă.
- Caută pe hartă locul. Un copil care vede unde se află satul din cântec îl ține minte mai ușor.
- Vorbește cu cel mai în vârstă om din familie. Poate știe un cântec din zona voastră. Povestea Laviniei arată că textele păstrate pe cale orală de oamenii în vârstă pot sta la baza unui repertoriu.
- Notează cine a cântat, când și de unde. Fără context, un cântec e doar un sunet.
- Ascultă împreună variante diferite. Aceeași melodie poate suna altfel în două sate vecine.
Ce învață copilul din asta?
Mai întâi, o lecție de identitate: cântecul pe care îl învață are un loc, un grai și un rost. Apoi, una de răbdare: un folclorist caută „neîncetat”, iar un copil învață repede că lucrurile valoroase nu se obțin în zece minute. Și, în sfârșit, una de respect: dacă un cântec vine din satul cuiva, merită cântat cum se cântă acolo.
La Școala Zorilă, aceste lecții se leagă de cele practice: tehnică vocală, respirație, dicție, prezență scenică. Lavinia Goste predă canto popular și grup vocal.
Ce spun fondatorii despre rolul școlii?
Fondatorii, Lavinia Goste și Marius Zorilă, rezumă rostul școlii în pagina de prezentare. Acolo apare ideea că moștenirea culturală românească este extrem de bogată, dar trebuie transmisă mai departe, explicată și înțeleasă, ca să poată fi păstrată. Povestea Laviniei, a unei fete dintr-un sat din Țara Codrului care a ajuns pe cele mai mari scene, dar și la catedră, ilustrează acest drum: de la ce primești acasă, la ce dai mai departe.
Pe scurt
- Locul: Țara Codrului, zona Satu Mare; Corund, în povestea școlii.
- Cine: Lavinia Goste, interpretă, profesoară și cofondatoare a Școlii Zorilă.
- Pregătire: canto clasic, la Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca.
- Ideea: textele vechi se pun „pe muzica locului de unde se trage”.
- La școală: canto popular, grup vocal, masterclass de canto, în București și Cluj-Napoca.
Povestea completă a începuturilor poate fi citită în articolul de pe blogul școlii, Lavinia și Marius au pus bazele primei școli de folclor.
